"Risipitorii"

Pe langa titlul unui roman al lui Marin Preda, "Risipitorii" este si o categorie de oameni in care spre rusinea si marea mea cainta, ma inscriu. Risipesc timp, mai ales timp, dar si energie, sentimente, bani, cuvinte, si ce e mai grav - vise!

Ma risipesc pe mine in fiecare clipa a fiecarui ceas, ma risipesc in cele patru zari, in cele patru dimensiuni, ma risipesc in toti cei pe care ii intalnesc pe drumul vietii mele...

Vreau sa cred ca sunt praf de stele si ca risipindu-ma in toate imi implinesc de fapt menirea. Dar ma tem ca sunt doar praf ordinar de cea mai joasa compozitie, din cel pe care il matura maturatorii la marginea drumului.

Freezing Time

As vrea cateodata sa ii pot spune Timpului: " Tu du-te inainte! Eu raman aici."

Traiesti o clipa perfecta din care pur si simplu nu mai vrei sa pleci.

...si nu-mi spuneti ca voua nu vi s-a intamplat.

Mie da... de cateva ori. Tocmai asta e - ca daca ar fi fost dupa mine as fi ramas inghetata in prima mea clipa perfecta, fara sa banuiesc ce pierd.

Cum compari perfectiunea?

"deja-vu, all over again"?

Gata Sarbatorile, de maine pe baricade.

Indiferent daca avem sau nu o lista (eu am renuntat la liste, ca nu era sanatos!) toti ne-am propus sa facem lucrurile mai bine anul asta.

Asa ca fie sa ne iasa mai bine toate, pana si greselile. E loc de mai bine in orice directie.

After Christmas...

As fi vrut eu sa fi ramas asa ordine si curatenie... dar, peste tot si toate, m-am ales cu un sac de amintiri frumoase si cu o durere de cap de sa n-o pot duce :))

Insa asa cum ziceam si pe blogul altcuiva - mai bine sa-mi fie rau decat sa-mi para rau.

Pai da!

Let me dream of you once more

I hold on to you... maybe a little too much
maybe a little too close, maybe a little too soon
you were a dream I had
once in a summer's day
now that it's winter time
I just can't let you go away!

Un film, o idee, acelasi film, alta idee...

"Now... I've got nothing to lose... and still I am afraid."
"Fear... remains!"

asta e un dialog reprodus aproximativ - insa ideea esta era.

iar filmul se numeste "The Four Feathers"(2002).

"God put you in my way. I have no choice!"

asa sa fie oare? don't think so.
The choice remains ours.

Silly unicorn...

Am vazut filmul asta, cel putin vreo 4 ecranizari - cred ca una era pentru micul ecran, insa dintre toate ultima este preferata mea. De ce? Pai pentru ca a pastrat exact esenta si a pus-o in forme perfecte!
Nu citisem cartea pana de curand (sunt pe terminate) si am zis sa-i dau o sansa si autoarei sa ma cucereasca. Insa asa cum am patit si cu "Marile sperante" cartea a fost oarecum dezamagitoare si cu muuuult intrecuta de film care este nimic mai putin decat:

esenta de poveste in forme perfecte!

Bineinteles

"Bineinteles, ea stia ce putere are asupra lui; si el nu i-o ascundea - caci nu putea sa i-o ascunda."

Jane Eyre - Charlotte Bronte

the big things in life

Despre pupăceală sau - În căutarea inocenţei pierdute

Pupăceala este o treabă serioasă, vă spun! Ăştia micii o privesc cu toată seriozitatea de care sunt ei în stare. E un soi de ritual, e o drăgosteală între ei şi oamenii mari.

De la ăştia mici am furat noi expresia şi acum o folosim copilăreşte între noi ...

Treabă serioasă, vă spun!

Niste tort de mere cu muzica buna!

ajuta la revenirea cu toate simturile pe pamant. adica filozofeala e buna, chiar recomandata - dar e nevoie de placeri tangibile, de gusturi si mirosuri si culoare fara de care totul pare kkniu.

si neaparat o muzica buna.
recomand: Adele - "Set fire to the rain"

Pofta buna mie! ;)))

In spatele cuvintelor

...sunt frustrarile noastre. de cele mai multe ori.
Alte ori, se ascunde un gol - o lipsa de sens.
De foarte putine ori suntem noi - goliti de toate prejudecatile si temerile noastre.
striped down to our souls.

...de foarte putine ori!

Iar atunci, nimanui nu-i mai pasa.

"Coffee? Tea?... Me?"

Northern Exposure

"We all carry around so much pain in our hearts

Love and pain and beauty

They all seem to go together like one little

tidy confusing package

It's a messy business, life. It's hard to figure.

It's full of surprises

Some good and some bad..."

3 septembrie again...

Si stii ca timpul se intinde... si multi de ieri, de azi, de maine el inghite. ... anii se aduna, cati au trecut de cand "petrecem" impreuna?

Conteaza? A mai trecut un an. Inca o piatra in borcan.

Si la final, oricat de plin ar fi borcanul - tot mai e loc pentru o cafea amara...

Arici Pogonici

Probabil tot in categoria lucrurilor care conteaza, si anume lucrurile care ne fac sa zambim si ne insenineaza o zi ploioasa, ne fac sa ne gandim la locul cald si luminos care se numeste "acasa" - acolo am sa-l pun si pe asta micu, intr-unul din sertarele sufletului, acolo unde pun toate lucrurile frumoase, o rezerva de bucurie pentru cand va fi sa fie! ;)

Aceeasi Cherie, alta ceainarie.

Ciudat cum aceleasi locuri atrag aceiasi oameni, in timpuri diferite...

Lucruri care nu duc nicaieri...

Obisnuiau sa imi placa lucrurile neterminate, insa pot deveni o pacoste.

Lucruri care nu duc nicaieri, intalniri cu oameni pe care nu ai vrea sa-i mai revezi, intalniri care sperai sa duca undeva si care nu au dus decat in locuri unde nu doreai sa ajungi.

Lucrurile care conteaza

Scrisesem un text pe care il periam... in care teoretizam, aberam cu gratie cum fac eu de obicei - si la final, l-am mai citit o data si mi s-a parut asa... lipsit de inima.

Atunci am zis "fuck it!", trisez. Si am dat pe google sa vad ce iese.
Uite ce a iesit!

Si inca ceva: conteaza sa stii sa-ti ceri iertare atunci cand stii ca ai ranit pe cineva.

"If I could change I would take back the pain I would
Retrace every wrong move that I made I would..."

Easier to run - LINKIN PARK

"try walking in my shoes..."

Povestea asta este despre o fata, dezamagita si suparata mai ales pe ea insasi, care crede la fel ca si majoritatea semenelor ei ca o repriza de cumparaturi o va face bine... si care insotita de cea mai buna prietena/ verisoara, intra intr-un mare magazin si iese de acolo cu o pereche de incaltari care o fac sa se simta ca atunci cand era mica si proba pantofii cu toc ai mamei :) ca un om mare! mare si la propriu si la figurat... pentru ca nu numai ca sunt cele mai inalte sandale pe care am avut tupeul sa le port pana acum, dar sunt si cu un numar mai mari - fiind ultima pereche din stoc!!!

Arta cere sacrificii, nu? A trecut o saptamana de cand le am, si inca nu le-am scos din casa.

Vreau sa ma simt ca un om mare dar continui sa ma port ca un copil rasfatat care nu stie ce vrea. Ok. Sunt gata sa acept asta.

Se dau si premii pentru sinceritate cumva?

No... I didn't think so!

Well... macar am o pereche noua de sandale care imi plac. Acum trebuie doar sa adun curajul sa imi bag picioarele si in astea!