Nu ma cauta

Nu ma cauta...
Am sa-ti ies eu in cale, cand va fi momentul. Tu doar ai grija sa nu-l ratezi.
Nu ma cauta pentru ca nu are rost... daca eu nu vreau – nu ai sa ma gasesti, si atunci de ce sa te irosesti in cautari fara sorti de izbanda... mai bine dormi, sau citeste o carte, aia care imi placea mie – sau ti-am luat-o cu mine? Nu mai stiu. E tarziu acum sa ti-o dau inapoi. Si oricum nu-ti placea!
Deci sa nu ma cauti, da? Am o gramada de motive pentru tine... cel mai important este asta: nu ma cauta pentru ca de fapt eu nu exist! Am incercat sa exist la un moment dat, dar m-am inselat... nu mi-a reusit figura.
Insa daca te-ai trezi intr-o buna zi cu mine in prag... ce ai face? M-ai ierta? Sau nu m-ai recunoaste?...

And still you hide

Backwards … forward

or simply around.
There are just so many ways

you can go about
A question.
The answer is not always

the final frontier…
Our mind is capable of creating worlds
In witch we are tempted to hide…
Locking the rest of the world outside.
And only once in a while…

the gates are opening
Letting the dragons out,

and just a thread of light to get in…
Fair trade!
The dragons will die
In the outside world
The light will die inside.

And still you hide…

Thought of the day

I’m not afraid of dying, I’m afraid of being left behind…

The soul of a dream

I’m getting closer and closer….
I know, 'cuz I can almost feel

the shape of your soul
The edges are smooth…

I’m sliding slowly…

into warm oblivion
The thoughts of you

are gripping me from behind
For a moment there,

I seemed almost real,
Not just a dream u had
On a cold lonely night
You wish I was real,

I wish you were blind
That way you would see only me!
Closer and closer
You dream of me, I fall into you…
Two worlds apart

divided by a beating heart.

Tragism de duminica.

“Luc isi aminteste de vorba atribuita lui Clemenceau: “momentul cel mai placut este cand urci scara.”

Pentru el, dimpotriva, fericirea incepe cand totul s-a consumat. Dupa corvoada carnala”
Pascal Bruckner – “Care dintre noi l-a nascocit pe celalalt?”

“… corvoada carnala” – Ai zice – uite! un personaj creat dupa tipare romantice… care viseaza la o dragoste platonica, eterna, insa e destul de realist cat sa accepte necesitatea “corvoadei carnale”. Imi dau seama ca zambesc in timp ce inchid cartea.
Imi place personajul asta.
Imi place tragismul lui
Imi place cum ma sparg in figuri facand echilibristica ieftina pe marginea unui citat sub pretextul unei dupa-amieze de duminica lipsite de chef…

Cheful vine mancand!

“Follow me into the desert

As thirsty as you are

Crack a smile and cut your mouth

And drown in alcohol

‘Cause down below the truth is lying

Beneath the riverbed

So quench yourself and drink the water

That flows below her head

Close your eyes and bow your head

I need a little sympathy

‘Cause fear is strong and love’s for everyone

Who isn’t me

Kill your health and kill yourself

And kill everything you love

And if you live you can fall to pieces

And suffer with my ghost

So follow me into the desert

As desperate as you are

Where the moon is glued to a picture of heaven

And all the little pigs have God

I shot my love today would you cry for me

I lost my head again would you lie for me

I left her in the sand just a burden in my hand

I lost my head again would you cry for me

yeah, would you cry for me”

Chris Cornell - "Burden in my hand"

La infinit pe dreapta!

Serpii isi leapada pielea… eu vreau sa ma scutur de ganduri.

Cate as putea face daca nu ar mai fi auto-cenzura
Care imi omoara pornirile in fase.
Calculez instinctual fiecare gest
De parca as lansa rachete pe orbita.
Voi gravita in jurul tau…satelit ametit…
Vom fi impreuna
Fara a ne ciocni vreodata.

Pana si doua drepte paralele se intalnesc la infinit…

Desert Dream

Pentru ca toti vrem sa fim cititi, desfacuti, intelesi, folositi… si in cele din urma – povestiti, si nu aruncati pur si simplu la cos.
Fiecare vrea sa-si spuna cuiva povestea, sau daca nu cuiva anume… atunci macar s-o stie toata lumea! Deci sa fie povestita! Dar fiecare poveste poate sfarsi in tot atatea feluri cate moduri de a o povesti exista. Caci asa cum un film isi leaga soarta de a regizorului, asa si povestea isi cauta Povestitorul.
Imi astept Povestitorul care sa ma povesteasca… si sunt curioasa daca va iesi o poveste vesela sau una trista… dar asta e tot pentru el sa hotarasca!
Ar iesi o poveste despre o fata cu capul mai mult printre nori, in cautare de fluturi in stomac… care mergea pe sarma fara sa se gandeasca la consecinte… si care era vesnic inconjurata de personaje de basm ce-i colorau viata. Dar intr-o zi, i s-a spus ca e prea mare pentru lumea povestilor… si e timpul sa-si croiasca drum prin VIATA! Nu prea stia ea ce e VIATA asta, si cu ce se mananca... dar isi lua inima-n dinti si ursuletul de plus la subrat, si facu timid primii pasi...
…
Inca imi astept Povestitorul care sa ma povesteasca… oare va iesi o poveste vesela sau una trista…

Nightmare in a sea of tears

- So, tell me your dream…
- Not much to say… I am in a building, looking for something or someone…
- Do u know what you’re looking for?
- No… not really, no.
- …
- ... and there are stairs… many stairs… all kinds… stairs going nowhere… suddenly they stop and they meet other stairs, they become like a complicated net of stairs, of climbing and descending stairs, that lead to nowhere… and I’m stuck in there... so much pressure and my mind is spinning in small circles, smaller and smaller.… spinning faster and faster… till I can not contain a single thought and I’m just spinning like an empty record… with this feeling that I’m trapped with no means to escape… ME.
- This building in witch you are trapped… is your own mind… the stairs are your thoughts… just “walking” around your mind… but going nowhere! you must find what it is you are searching for…. and you’ll find the way out!

Eat the cookie and grow up! Then eat the mushroom and disappear in a sea of tears… but u must learn how to swim first! You must get to the other shore… there is a chance you will find there whatever it is you do not know you’re looking for.

-Will you go to bed now?

- I can't... I don't know how to swim yet...

Bluish sky

Bluish sky… the air is dry
Seems like another day to forget
I was counting my fingers and I bet
Somehow I grew another finger… now I got eight!
My dog was barking at the gate
The old man says – “it’s fate!”
then dies.
Now what am I supposed to do?
I got no money left to put him in the ground.
Just look around… old memories and dust
…
The dog is howling … how many days have passed?
No birds in sight
The smell has killed’em all… too bad!
Hey, look! another finger...

...

I must have gone mad.

Das Glassperlenspiel

"Omul e o fiinta ciudata, putina incredere poti avea in el..."
Hermann Hesse - Jocul cu margelele de sticla http://www.glassbeadgame.com/
Prima data cand am citit asta mi-am zis - da, si? ce mare noutate imi spui?, dar chestia e ca Omul de care se vorbeste aici, este in primul rand persoana mea proprie si personala... cum ar veni - eu nu pot avea incredere in mine, nici pan' la coltu' strazii...

Niciodata

... il privea cu sete, nu-si putea dezlipi ochii de pe chipul lui, ar fi vrut sa-si puna buzele fierbinti peste gura aceea mirata si sa-i soarba tot aerul din plamani, abia daca i-ar fi lasat ragaz sa respire.
Gandurile se zbateau sa iasa la suprafata, sa se faca rostite, sa se materializeze... acum i se oglindeau in priviri, si ea stia asta...
El se fastacise, nu mai era asa sigur de glumele lui.
Ea insa, era in continuare calma, in ciuda focului din priviri, pentru ca stia ceva in plus fata de el, stia ca niciodata nu vor fi impreuna in acea camera de hotel.
El inca mai spera...
Ea surase... si isi chema gandurile inapoi.

The final print.

Snakes 1969 woodcut - by MC Escher (1898 - 1972)

and the sketches for it ...

”Tell us, master, what is art?”
“Do you want the philosopher’s answer? Or are you seeking the opinion of those wealthy folk who decorate their rooms with my pictures? Or again, do you want to know what the bleating herd think of it, as they praise or denigrate my work in speech or written word?”
“No, master – what is your own answer?”
After a few moments Apollonius declared, “If I see, or hear, or feel anything that another man has done or made, if in this track that he has left I can perceive a person, his understanding, his desires, his longings, his struggles – that, to me, is art.”

I.Gall., Theories of Art.

predestinati sau pre-conditionati?

In general nu am superstitii, dar uneori dupa o zi de tot… plansul, daca ma uit in calendar si mai vad si marti 13, vad negru inaintea ochilor si imi spun “pai se putea altfel?!” si o iau ca pe ceva inevitabil, si uite asa imi vine mai usor sa trec peste necaz.

Acum imi vine in minte scena din matrix, cand Oracolul ii prezice lui Neo ca va sparge vaza si apoi ii spune, amuzata foarte: “da, dar intrebarea … este: ai mai fi spart-o, daca nu ti-as fi zis?” aicea e!
Pana la urma, suntem predestinati sau pre-conditionati sa facem lucrurile pe care le facem?
Gata ca azi e zi scurta si prea multa filozofie cade greu la stomach :P

"Cautand in aer prada,
O pisica trece strada
Si e neagra, vai de noi,
Chiar si veacul se opreste
Si privind-o, se gandeste
Cum s-o stearga inapoi!

Ca un om fara de minte,
Numai eu merg inainte.
Toti imi striga, esti nebun ?
Dar de ce imi este draga
Si iubesc pisica neagra,
Asta n-am cum sa le-o spun.

Nu te speria, iubito,
Chiar de spune lumea-ntreaga
C-ai avea pe inserate
Ochii de pisica neagra,
Daca tu provoci dezastre,
Doar dezastrul meu sa fii,
Taie-mi calea viata toata,
Si de zece ori pe zi."

Lasitate

“…n-am simtit niciodata nevoia sa pun multe intrebari
Fiecare intrebare putea sa doara sau, mai bine zis,
Sa provoace un raspuns pe care as fi preferat sa nu-l aud.
Nu e nevoie sa stim tot.
Stim deja prea mult.”
“Istoria calvitiei mele”… Arnon Grunberg

Dap – motivul pentru care am ramas cu atatea intrebari fara raspuns, intrebari care au devenit retorice, este lasitatea! Am ales, decat sa pun o intrebare incomoda, al carei raspuns era posibil sa ma raneasca, sa imi raspund singura… si sa ajung in acest mod simplu si total gresit, la concluzii departe de adevar… sau sa raman cu ele ne-raspunse, haituita de dileme si semne de intrebare.

Dar mai rau decat raspunsuri gresite sau false dileme, sunt intrebarile la care nu capeti raspuns, nici atunci cand ele sunt repetate.
Tacerea este un raspuns in sine… dar este cel mai rece si este raspunsul care te arunca in nesiguranta si te face sa te gandesti la cele mai negre scenarii, dar nici nu te lasa sa mori – ci te tine atarnat de un fir de speranta… tortura!

Si atunci ce aleg? Adevarul verde-n fata, oricat de crud? O tacere inconfortabila care sa-mi macine linistea? Sa ingrop intrebarea si sa raman cu nedumerirea… pana la adanci nelamuriri, sau sa-mi omor speranta cu ajutorul unui raspuns care poate nu e cel adevarat, dar macar e al meu, si reprezinta resemnarea mea in fata infinitului de raspunsuri posibile.
Se pare ca am ales. Astept sa vina cineva care sa-mi arate ca am gresit…

Morning love

So spell it
Say it loud,
For the whole world to hear it
Why be ashamed of it?
Again your heart fell in a trap.
Once more, time fail to stop…
Strangest gap
So you want this to last?
All these spells you cast
You know it’s not real,
But who can tell what real is?
As long as you feel it
In your soul, like a breeze
Happiness in a coffee spoon… ;)
Keep it warm…
it’ll last at least till noon!

2 in una

Am crezut ca nu mai gasesc pe cineva ca tine. Ca nu mai e nimeni ca mine. Ca sunt singura pe lume. Ca nu ma stie nimeni pe nume. Si altele de genu' asta.
Si cum credeam io toate astea… m-am ciocnit intamplator de tine si de lumea ta. Sau nu intamplator?! Sau tu te-ai ciocnit de lumea mea?! Sau asa…
Dar lumea mea nu exista pentru ca nimeni nu stia de ea… nu o vedea… nici macar...
Doar tu? Stiu de ce. Pentru ca de fapt… TU erai lumea mea. Ua! O lume intr-un univers de poveste… si eram asa… ultimii de felul nostru. Pentru ca cealalta lume zicea ca avem un fel aparte. Candva, jur c'am sa pun totul intr-o carte. Acum stai pe-o parte si lasa-ma sa stau langa tine… E tare bine! … Auzi valurile?

"Cine-a luat curentu'? Matza cu patentu'!"

Azi la firma a murit curentu'. Cam vreo ora a durat cata-clisma.
Ne invarteam ca orbetii de colo colo, dezorientati... dependenti de net, de mess, de oglinda virtuala cu diagonala de 17 inch, aproape ca nu mai stiam sa relationam asa la fiinta goala.

Si totusi... am ridicat privirile din monitoarele indoliate, si ne-am descoperit dezarmati... dez-virtualizati... si am dat-o pe bancuri!

Bine ca n-a durat mult. :))

Cezanne, Paul

Am visat ca mi-am gasit un loc de casa, acolo sus in stanga… pe dealul ala inverzit, dincolo de cimitir. Imi facusem asa socoteala ca de acolo pot admira in voie toata privelistea portocalie, aerul e mai curat si vine si un iz de ocean de dupa culme… uneori cand e liniste si nu bate vantul se aud chiar si valurile frematand… iar atunci cand bate, copacii spun povesti de demult…

Am visat ca erai si tu cu mine, si depanam povesti la gura sobei, in serile lungi de iarna, si imi spuneai o poveste despre o casutza singuratica, cu ferestre larg deschise...

Era cald si bine… si in visul meu se facea ca adormeam, mereu inainte de sfarsitul povestii… asa ca nu stiu sigur cum se termina.
Sau poate ca nu se termina niciodata… e doar o poveste fara de sfarsit… asa ca viata!

Ashes to ashes...

Ashes to ashes, dust to dust
He feels all alone
She’s broken his trust
Her heart turned to stone
His faith turned to ash
What’s worth in this world
One’s soul to run cold?
“Hope never dies”
He heard people say…
And the heart never lies
But the games people play…
So ashes to ashes
And dust to dust
His head in the ground
His dreams in the trash
The present is tough
The future seems harsh
But as long as tomorrow
Is always ahead
He’ll carry his sorrow
Each night… to his bed.

"Sapte dintr-o lovitura!"

Senzatia de calm aducator de furtuna. Grijile precum norii intunecati se abat deasupra lumilor mele… incerc sa ma apar ca de muste de toate gandurile marunte care nu-mi dau pace.
Si pe urma vine cate un om care imi zice ca depinde numai de mine cum aleg sa abordez problema, care nici macar o veritabila problema nu e, ca depinde tot de mine cum o vad – si cum aleg sa fac fata situatiei.
Deci avem o “situatie”… aha.
Imi plac oamenii astia, ii admir pe bune. Cum stiu ei sa faca sa para armasaru’ tantar!!!
Armasaru’ altora. Ca armasaru’ lor… e de fapt elefant!
Lasati-ma pe mine cu mustele mele… ca o scot eu la capat! Stiti povestea aia… cu croitorasu’ cel viteaz? “Sapte dintr-o lovitura!”. Si io la fel :)
http://andilandi.ro/mambo/images/stories/pdf/croitorasul_cel_viteaz.pdf