Relax, it all comes back to you in the end

Stau pe spate si visez. adica nu intreprind nimic ca sa fortez cumva mersul domol al lucrurilor, desi nu imi place incotro merg ele - incet dar sigur. ma gandesc ca in ultima instanta - pot spune "stop joc" si gata. cati nu or fi gandit ca mine... si de fapt nu multi pot sa dea stop joc. Poate ca te adaptezi cu situatia oricat de mizera si deplorabila? poate cazi in indiferenta? poate uiti ca spuneai odata ca mai ai si optiunea asta, poate nu ti se mai pare o optiune demna, poate te cuprinde frica, poate... Orice se poate! de aia e bine sa stai pe spate... si sa visezi, cat inca o mai poti face. 

Vedem noi dupa aia ce mai e de facut. 

Intotdeauna mai e ceva de facut, oricat de putin, oricat de nesemnificativ.

mai nou ma surprind gandind ca mai am pictura. da, pot sa pictez, pot sa ma pierd si sa ma regasesc in lumea aia din panza. 

Si de ce nu o fac? Ce astept? 

Apocalipsa sau ce???

poate astept doar sezonul rece... da, si asta e posibil. ;)

Spuma spumelor

   Prima data am auzit expresia asta in facultate, la seminarul de drept comercial, cand profu - Ghe Piperea, ne explica cum nu vom face fata in meserie decat daca suntem "La creme de la creme" sau daca avem proptele serioase. Cum in cazul meu ambele scenarii erau ratate - am stiut, daca pana atunci nu imi picase fisa, ca nu voi fi avocat practicant! mno.

E bine sa stii din timp pe ce te bazezi.

Evident ca nu la asta m-am gandit cand am vazut poza... ci mi-a venit o pofta subita de cafea cu lapte, un caffe latte ceva... apoi mi-a venit "La creme de la creme" si un gust amar pe cerul gurii. Gustul nerealizarilor.

Ciudate conexiuni mai face si creierul, ma arunca inainte si inapoi pe firul vietii si apoi ma lasa perplexa undeva in prezent dar intr-o stare latenta a prezentului, ceva mai aproape de vis decat de realitate. Ca o semi-pareza din care ma uit la viata mea ca la un film al carui titlu sigur nu ar fi "Spuma spumelor"...