"Ce inima mare!/E ficat de potarniche, Sire...
Nu, nu, eu vorbeam de inima marchizului."
insa acum vorbesc de inima mea. si ale ei 4 camere, colorate, curatate, si numai ale mele.
nu pentru ca nu as lasa pe nimeni in ele, mai intra cate unii, dar daca imi dau dureri de cap, ii invit afara!
Capul bate Inima, in cazul meu cel putin - si asta doar de la o vreme... pentru ca e sensibil si trebuie menajat.
Inima e puternica, si chiar franta - am bagat de seama ca se reface, sechelele urca la cap! aici e problema ;)
in concluzie inima e primitoare si deschisa, tin aerisit si curat in ea ;)))
Cenzura e la cap. Sef al securitatii - sort of.
Si poate ca m-as simti in siguranta daca nu as sti ca se intampla uneori ca Inima sa aiba o minte a ei si sa lase ea asa din senin pe orisicine sa patrunda in camarile sufletului.
Prea multa siguranta strica.
