Placere neagra!

My coffee is ONE of them

Even if it's just a scam.

...

E o dragoste constanta de ceva vreme. La inceput a fost cafeaua clasica, la ibric, productie proprie, cu caimac :P in cana mare, 1, 2 sau chiar 3 pe zi.

Ritualul prepararii cafelei imi producea o placere mai mare chiar decat consumarea ei.

Sau poate era doar placerea evadarii de la orice treaba aveam de facut in minutele alea... de invatat pentru examene mai ales, de facut piata sau diverse treburi casnice - alteori. Indiferent ce evitam, clar era PLACERE curata sa fur clipele alea savuroase langa ibricul aburind, adulmecand aroma care mi se insinua adanc in sinusuri.

Placerea anticipatiei este mai mare comparativ cu cea efectiv resimtita in momentul producerii evenimentului. Cel putin in cazul meu, cam e!

Apoi placerea de a pune cafeaua in cana (cana nu ceasca - am zis deja: era mare), si caimacul... Arta, ce mai!

Inca o conditie - cafeaua trebuia consumata fierbinte, in cel mai rau caz - calda. Calduta sau rece - in niciun caz.

Consumata in exces in perioada licentei, mi-a cauzat o cadere de calciu in urma careia am trecut urgent pe Cappuccino la plicuri de care mi s-a luat, si ulterior la 3 in 1 de la Jacobs - de care inca nu m-am saturat!

Dar cafeaua, intr-o forma sau alta, a ramas o constanta in viata mea...

Zana Maseluta

http://www.behance.net/gallery/paintings-III/1386717

In mod obisnuit nu ma dau in vant dupa lucrurile/fiintele prea dulci. Personajul din imagine... este o exceptie. Arata ca Zana Maseluta cufundata intr-o cafea cu lapte, si care culmea - tine intr-una din manute o cafea cu lapte ;)) iar in cealalta o gogoasa perfect rotunda, perfect roz si perfect dulce. E perfect rotunda ca ochii lui perfect rotunzi si perfect albastri.

Cu riscul de a face instantaneu diabet - m-am indragostit de tabloul asta.

E un fel de esenta a copilariei, exceptand cafeaua la care ma duce cu gandul.

In between

Traim intre doua lumi: lumea din jurul nostru, dupa ale carei reguli ne conducem existenta, si lumea dinauntrul nostru - ai carei creatori si stapani suntem. Aici noi stabilim regulile.

Totusi in orice moment noi nu suntem pe deplin prezenti in niciuna dintre cele doua lumi, ci ne rupem intre ele in incercarea de a compensa si de a completa lipsurile.

We live in between worlds.

Iona

"Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drum vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă."

...si mare dreptate avea Sorescu aici. Ce atatea legaturi? oricum nu tin.