Chiar asa, ce e cu Adevarul asta scris cu litera mare? Adica ca si cum el ar fi numai unul, doar noi mai multi. Eu cred ca Adevarul acela unic, a fost impartit intre oameni, asa ca Norocul din cantec, si fiecare a primit partea lui de Adevar - ca cioburi ale unei oglinzi prin care vedem lumea... si cioburile astea s-au imprastiat iar acum nu mai gasesti decat bucati de Adevar. Ce e mai rau e ca Adevarul meu nu e acelasi cu Adevarul tau, fiecare cu Adevarul lui - toate unice in felul lor. Si ce nu inteleg este de ce nimeni nu e multumit cu ce are - ci il vor si pe altora si le compara si se mai si supara cand descopera ca nu sunt la fel, ba mai vor si explicatii sau eventual sa-si croiasca adevarurile unul pe masura celuilalt. Cum ar veni te obliga pe tine sa-ti corectezi Adevarul sa semene cu al lor /:(
Ar trebui pur si simplu sa ne multumim cu Adevarul ala ce ne-a fost dat, si pace! Si asa Adevarul este supra-apreciat. Nu tine nici de cald, nici de foame si nici frumos nu este!
Nu am nevoie de Adevar. Am nevoie de Iubire.
Eu cred ca Iubirea e cea mai frumoasa minciuna... iar Moartea e singurul Adevar.
