Pfua!

Trebuie sa renunt la texte-siropuri sau risc sa dau in diabet si sa mai dau si la altii de ma citesc.
Prea mult din mine nu face bine la nimeni. imi zicea si mama mai deunazi... :)))

Am visat

Am visat ca la umbra Pomului Cunoasterii am stat desi imi spusesem ca nu vreau sa stiu, am aflat treptat ca totul e viu, ca sentimentele trec, ca visele trebuie udate cu lacrimi, ca inimile trebuie culese altfel se usuca… si mor. Ca Lumina fara Umbra e daunatoare ea usuca fara mila umbra e ingaduitoare… Lumina te orbeste iar Adevarul e un Lux pe care Lasitatea nu ni-l permite. La inceput a fost Cuvantul si la umbra lui toate au luat viata. Am invatat ca Iubirea este singurul adevar pe care il putem afla si ca fara Iubire viata e grea. Ma astern la umbra si inchid ochii… am obosit sa stiu atatea lucruri si mai ales sa stiu ca de fapt nu stiu aproape nimic. Vreau sa uit.

Tango with me

A quiet afternoon, a good wine... a lonely violin...

A dance that's like a ritual...

you slowly move... you suddenly turn... you stop and wonder!

How many love stories have been told like this?

Tango with me, please...

Mix-story

Povestea mea incepe cu un botez… un botez imparatesc… un botez la care au fost invitate toate feţele imparatesti de prin imprejurimi, si, la loc de seama, ursitoarele, 7 la numar... doar ca asa de multa lume a venit neinvitata, incat nu au mai ramas scaune ... era si atunci o criza, criza de distractii si ocazii de cantec si voie buna… oamenii munceau, mancau, se casatoreau, faceau copii si mureau – nu mai statea nimeni sa analizeze si sa ajunga la concluzia ca ar mai trebui sa fie ceva intre astea elementare. Cum ar veni, lumea nu pierdea timpul cu rascolitul rahatului, de aia nici nu mirosea asa urat. Totul era limpede si la locul lui, doar ca putin prea serios.
Botezul fetei de imparat – pica tocmai bine.
Ursitoarele fiind VIP-uri, au intarziat mult peste sfertul de ora academic, despre care nu credem ca ar fi stiut pe vremea aia, ca inca nu erau academii… asa ca atunci cand au aparut – shock!!! Nu mai erau scaune!!!
6 ursitoare au incaput pe o bancuta, dar a saptea, avand un dos mai lat, a ramas in picioare. Pai da, ca pe langa feţele imparatesti. au fost si dosuri – tot pe-atatea.
Se manca si se bau trei zile in sir, pana se umplura toate burtile, iar mintile se ametira incat bietii oameni nu mai stiau ce fac acolo si ce zi este. Pe vremea aia era destul de grav sa petreci pana uiti de tine. Azi asta e de fapt scopul petrecerii… dar sa revenim.
Scopul petrecerii imparatesti, era sa-si boteze vlastarul. Pentru asta – ursitoarele se aliniara si incepura care mai de care sa ureze cate-n luna si in stele…
Primele au fost rezonabile. Ba chiar bine-voitoare, de ce sa nu recunoastem!
...a saptea ursitoare insa, pesemne vrand sa se razbune, i-a urat in primul rand sa puna numai intrebari tampite, si la momente cu totul si cu totul nepotrivite, cum ar veni “sa dea cu băţu’n balta”, i-a mai prezis sa aiba mainile sparte, da' sparte in asa hal - incat sa-i scape ursitul printre degete de fiecare data…
…de fiecare data??? hai, fie, nu chiar de fiecare data, doar de fiecare data pana la aceasta data!
Ma rog.
Oricat au incercat s-o imbuneze imparatul si imparateasa, nu putura schimba cele ursite.
Insa una din cele 6 ursitoare, care tocmai fusese la toaleta, auzind cele ursite de surata ei, se ascunsese pentru a putea schimba cate ceva pe ici pe colo, iar acum, iesind din ascunzatoare se apuca si schimba povestea… o dadu pe Matrix. Nu mai era Ursitoare, ci se numea Oracol, si zise catre copila:
Dar nu-i nimic… u take this cookie, and I promise u, as soon as you’ll step outside that door, you’ll start feeling better. You’ll remember you don’t believe any of this fate crap. You’re in control of your own life. Remember?
Ok, ok, faza cu usa a fost cu “copy/paste” din memorie, nu-si are rostul aici - da’ ramane idea! Si ideea e ca nu poti da toata ziua vina pe soarta, ca nu e chiar asa. Zau!

Muschii maseteri

Recunosc, am o slabiciune:
Muschii maseteri – da, frate! nu pectoralii, nu fesierii… maseterii.

ma termina cand ii vad cum se-ncordeaza, cel mai bine se vad din pozitie semi-profil, spate.
Bine, dupa ochi, maini… vin maseterii.

Nota explicativa
“Vorba ii este data omului, tocmai pentru a-si ascunde uneori gandul…”

zicea cineva intr-o poveste cu faraoni...

Uneori imi pare ca marea parte a intelepciunii mele de viata, mi-am luat-o din povesti.

Asta ma amuza foarte… Viata e si ea o carte de povesti … inca nescrise.
in cazul de fata – cuvintele imi sunt date pentru a-mi alunga gandurile…
fiecare insemnare e un fel de diversiune. Deci , nu va asteptati la dezvaluiri revelatoare… n-or sa fie. Povesti , da. Pe astea le respir… condimentate cu ironie la rece si umor sec :)
La sfarsitul zilei sunt o fiinta framantata de ganduri. Unele mai incalcite decat altele.

Bine ca am cuvintele…

...

"... viata lor dominata de patimi, puerila, ingrozitoare, nestapanita,
si care palpaie intre fericire si frica"

Jocul cu margelele de sticla - Hermann Hesse

Cain murdering Abel

this is how it began…

And for all our crimes, Jesus died to redeem mankind.

The idea that only suffering and sacrifice will “buy” our ticket to heaven could be the reason we endure so much?

What about those who don’t believe in heaven? Why do they endure? Why not choose the “easy” way out?

What do we hope for? What do we stand for? What do you believe in???

“I believe... I can bring HIM back…” - Neo, Matrix

Ceva frumos

"non esiste il troppo nell' amore: siamo creati per l'infinito."

don V. Salvoldi

...

*Later Edit ( muwaha... de cand vroiam io sa fac un later edit - asta e primul, imi pun o dorintza :)))

aici avem mai multe posibilitati - don Salvoldi asta se gandea la o iubire infinita, sau la o infinitate de iubiri... sau la o infinitate de iubiri infinite. la urma urmei Infinitul este infinit, deci ultima varianta este si cea optima! ;)

...

**Final Edit

Am stat si m-am gandit - TOTusi - ce inteleg eu prin "iubire infinita"?!

si am ajuns la concluzia ca trebuie sa fie o iubire fara inceput si fara de sfarsit...

care adica exista inainte ca eu sa stiu, si care o sa existe si dupa ce eu n-o sa mai fiu.

Ma gandesc mereu la sentimentul ala de ACASA pe care zic unii ca il au alaturi de fiinta iubita, va intalniti si e de parca va cunosteati de cand lumea... bla bla bla. Dar ar trebui sa cred in suflete pereche si alte d'astea, or eu nu pot sa fac asa ceva - ar fi prea trist, sansele de reusita in re-gasirea sufletului ala ar scadea tinzand spre zero infinit... deci nu. mai bine ne rezumam la intensitate infinita, timpul e o notiune alunecoasa...

Smell the air...

Just another cold morning... before the sunrise, after the dreams are gone.
I can smell the air... it smells of new beginings. Why do I feel empty, then?

Cautari

Te caut... chiar si atunci cand nu stiu ca o fac, te caut cu teama, cu teama ca te-as putea gasi...

Nu e o prostie? absenta ta nu doare, e doar un motiv sa merg mai departe, sa caut in continuare.

Te caut ca si cand ai fi fost candva al meu si te-ai rupt, ti-ai lasat urma in sufletul meu - iar acum eu te caut bezmetica printre oameni... incercand sa vad care urma mi se potriveste.

Am sa te caut si dupa ce te voi fi gasit... am sa te caut inauntru, am sa te caut in creieri si am sa te numar la coaste, am sa te caut pe toate partile, am sa te invat pe de rost, speriata fiind a nu te pierde iara.

Nu ma starniti!

Mi-am dat seama care este marea mea problema – eu nu ma mai iau in serios!
Daca eu nu ma iau in serios, de ce m-ar lua altii in serios?

"We are what we pretend to be, so we must be careful what we pretend to be. "
Kurt Vonnegut, Mother Night

Asta e ca aia cu "be careful what you wish for..."

Alt citat din Vonnegut. M-am activat... :))
Pe mine nu e recomandat sa ma starnesti, stau prost cu franele!

Sirens of Titan

Inainte de a purcede la cumparaturi, am zis sa fac ce face tot omul superficial al zilelor noastre, si anume - sa-l dau pe Vonnegut prin Google, sa-mi fac o idee... superficiala, cum altfel?!?

M-am oprit la citatul asta:

"A purpose of human life, no matter who is controlling it, is to love whoever is around to be loved."

Kurt Vonnegut, Sirens of Titan

In scurte cuvinte - el zice ca sensul, scopul si directia noastra este dragostea. Si ca nu conteaza prea mult cine se afla la carma, deci sa nu imi mai pierd eu vremea mea cu intrebari de genul... insa cu partea unde zice "whoever is around..." parca nu as fi de acord.

Adica sa ma rezum la ce mi-e la indemana? fara drept de visare? Cumva inteleg... dragostea aia este prea valoroasa ca s-o tinem in noi in asteptarea alesului.

Simt ca trebuie aprofundat, dar n-am dispozitia necesara. Am sa las finalul la fel de superficial ca si pretextul articolului. Ideea ramane. De meditat la ea...

If you’re crazy and u know it, clap your hands!

I knew a guy, smart and cocky as hell, and once while playing a game, he was asked – If you were to meet with God, and be allowed to ask just one question – what would that question be? The answer he gave was: “I would ask God :”Why ME?”

When you think that everything is happening to you, because of you… that you are the cause and reason for all there is… that the world is just a projection of your mind… and its sole purpose is to amuse you… when you think that life is a computer game, and only reason to move forward is to level up… whatever that means…
When you think all these things – means you’re too much of an egocentric, self-centered asshole, or just a paranoid sun of a bitch who imagines himself the center of the Universe?
Or … is it possible you got it right?!?
“What if God was one of us?”... What if God is in every one of us???

Leo daVinci

Am io o idée care nu-mi da pace – ideea ar fi ca daca ma nastea mama in creierii muntilor, si traiam la o stana in inima naturii cu oile si cu strictu’ necesar din care sa-mi duc io traiu’, fara marile dileme ale existentei, fara mirajul confortului - cred ca eram mai aproape si de Dumnezeu si de fericire si de esenta fiintei mele care imi cam scapa de la o vreme.

Am revazut “Matrix” de curand. Am ramas cu intrebarea aia in cap, ca un ecou “… if u were unable to wake from that dream? How would u know the difference between the real world and the dream world?” care se rezuma la – in ce consta de fapt diferenta dintre real si vis? Si daca TOTUL nu e decat un vis? Atunci chiar ca nu mai e nici o diferenta!
Poti sa o iei razna in stilul asta… :) E doar un joc al meu cu mine, pe care il joc ca sa imi distrag atentia de la gandurile mai negre si care nu se asorteaza cu primavara. O diversiune… ca arestarea lui Becali. Nu! aici nu intru, ca e un put fara fund! Ne uitam de la distanta doar.
Am vazut si “Watchmen”. Mi-au placut Rorschach si Dr. Manhattan. Restul personajelor mi s-au parut de carnaval, iar The Comedian – cel mai trist personaj ever. Ok nu eram in toane prea bune cand am vazut filmul. Dar ma asteptam la o aventura fantastica cu mult peste ce am primit.

Si bineinteles ca ce am scris nu are absolut nici o legatura cu daVinci.

Dar desenul e al lui Leo de data asta ;)

Ma Paste depresia...

Nu, pe bune! ma simt ca si cum mi s-ar fi stricat jucaria preferata...
( e vb de blogul meu de pe weblog - care nu-si mai revine din astenia de primavara ).
Poate pica bine... oricum vine o perioada incarcata, dar orisicat... nu asa speram sa se termine povestea Ultimului Unicorn... :(

cum era vb lui Buffon? "asteapta. spera. ofera. rabdarea e un geniu..."
da...
dar eu sunt doar un simplu om si am si eu nervii mei :)

un sentiment superior

“... n-ai putea îndrepta natura umană, fiindcă la originea lenei, la femei ca şi la bărbaţi, stă plăcerea contemplaţiei, un sentiment superior”

Marin Preda - "Cel mai iubit..."

D'aia imi place mie Marin Preda, cat de bine intelegea el natura umana... si cat de simplu si la obiect formula marile adevaruri si ar mai fi multe de spus, da' o sa zica lumea ca ma erijez in critic literar, si chiar nu-mi sade bine cu critica pe limba! :P

...caci “Cel mai putin putem poseda sentimentele” N.Stanescu

I’ll tie you in strings;
I’ll be your master of puppets…
LOVE is a kind of bondage…
but who can keep a feeling tied down?
when it’s supposed to be free,
to fly… like a bird in the sky…
only then… only if it comes back to me,
I’ll know it’s mine.
Mine... yours... his... hers...
It’s just a game we play

Because we all know

We can not own feelings.

One can not own the weather,

can not own the rain…

or sunny days…

we wish for them to stay,

we pray they linger long…

but at the end of the day,

we settle with what we are given.

...

Who decides who gets the rain,

and who will get the sun?