Eu cu mine

Ieri a fost ziua mea, de dimineata pana seara :))) toata ziua. Acum gata, a trecut, mai vine la anu' pana atunci poate imi vine si mintea la cap. Si m-au sunat oameni care ma asteptam sa sune, m-au sunat si unii la care chiar ca nu ma asteptam, da' ala pe care il asteptam io....
n-a sunat!

Esti proasta! de ce mai astepti?! Parca io nu stiu ca sunt proasta... nu am asteptat... mai mult am sperat! n-am voie sa sper? Atunci cand te alegi cu fracturi la inima NU! Sperantele nejustificate sunt nocive! si cine tre sa le justifice? Nu cine! Ce! Exista de obicei un comportament care da nastere la sperante mai mult sau mai putin justificate… Tre sa astepti deznodamantul – abia atunci se vede daca au fost justificate indeajuns. Pana atunci ne riscam inimile, ne jucam sufletele pe vorbe frumoase si gesturi ambigue…

Pai nu tu i-ai spus sa nu te mai caute???
Nu credeam ca o sa ma ia in serios…
Uite ca te-a luat.
Hei, poate a uitat… oamenii mai uita... uitarea e sanatoasa... unii oameni mai si mor...
Da, pai asa ma gandeam si io.
Ce?
Ca poate a murit!
Tu nu esti sanatoasa, stiai asta? Da, e un fapt stiut si general acceptat... dar din pacate tot nu ma fereste de iluzii… De alea tre sa te feresti singura, dar poate tocmai de aia… Egzact! Acum intelegi de ce i-am zis sa ma lase in pace?... Nu chiar! Dar ce mai conteaza…

explicatie

Postarea de mai jos am pus-o si pe weblog... dar cum acolo cineva joaca "Alba-neagra" cu postarile si commenturile oamenilor, mi s-a facut asa un dor de postarea asta a mea :)) ca am pus-o si aici.

"Lucky Number Slevin"

Ia uite ce frumos se vede Primavara din curtea firmei noastre...
zici ca-i la ea acasa :) copacul cu pricina e un cais... si casa e a vecinilor :PAti vazut "Lucky Number Slevin" ? Imi place rau filmul. E o faza in el cand Slevin e adus in fata Rabinului iar printre altele asta ii zice la un moment dat o chestie tare:
"Prima data cand cineva iti zice ca esti CAL - il pocnesti!
A doua oara cand te face CAL - il faci nemernic.
A treia oara cand se intampla sa te faca cineva CAL...
probabil e timpul sa-ti cumperi o sa!" :)))

Ideea care se poate trage din aceasta parabola ( nu ca voi n-ati fi priceput, da' imi place mie sa fac pe desteapta :P ) este cam asa:
La fel si cu Primavara asta care intarzia sa apara, de ne-a adus in pragul disperarii pe unii mai slabi de inger. Prima data cand a dat cu soare si am zis ca gata, a venit primavara - ea , jap-jap, ne-a lovit la sentiment cu lapovita si ninsoare!
A doua oara cand ne-am bucurat ca e vreme frumoasa... ne-a considerat ne-mernici de haina ei sarbatoreasca, si ne-a pus norii si vantul pe cap.
A fost nevoie de un branci de o ora in directia buna, si vremea s-a dus si si-a cumparat flori si frumzulite, le-a pus pe ramuri, si-a dat cu albastru pe cer si a zambit cu soare :))

Primavara e inseuata si gata de drum! O iertam de intarziere.

Dosia

Asta micu' a poposit asta vara, pentru cateva saptamani - la noi la firma.
Mic impiedicat si jegos,
drept pentru care a primit o sapuneala si numele de "Dosia" :)

Acum e bine merci pe la Turnu.

Nu stiu daca el ne mai tine minte,

dar noi nu il vom uita pe el si mirosul lui "deosebit".

Am regasit poza in telefon si am descarcat-o.

Ma face mereu sa zambesc...

Nu ma cauta

Nu ma cauta...
Am sa-ti ies eu in cale, cand va fi momentul. Tu doar ai grija sa nu-l ratezi.
Nu ma cauta pentru ca nu are rost... daca eu nu vreau – nu ai sa ma gasesti, si atunci de ce sa te irosesti in cautari fara sorti de izbanda... mai bine dormi, sau citeste o carte, aia care imi placea mie – sau ti-am luat-o cu mine? Nu mai stiu. E tarziu acum sa ti-o dau inapoi. Si oricum nu-ti placea!
Deci sa nu ma cauti, da? Am o gramada de motive pentru tine... cel mai important este asta: nu ma cauta pentru ca de fapt eu nu exist! Am incercat sa exist la un moment dat, dar m-am inselat... nu mi-a reusit figura.
Insa daca te-ai trezi intr-o buna zi cu mine in prag... ce ai face? M-ai ierta? Sau nu m-ai recunoaste?...

And still you hide

Backwards … forward

or simply around.
There are just so many ways

you can go about
A question.
The answer is not always

the final frontier…
Our mind is capable of creating worlds
In witch we are tempted to hide…
Locking the rest of the world outside.
And only once in a while…

the gates are opening
Letting the dragons out,

and just a thread of light to get in…
Fair trade!
The dragons will die
In the outside world
The light will die inside.

And still you hide…

Thought of the day

I’m not afraid of dying, I’m afraid of being left behind…

The soul of a dream

I’m getting closer and closer….
I know, 'cuz I can almost feel

the shape of your soul
The edges are smooth…

I’m sliding slowly…

into warm oblivion
The thoughts of you

are gripping me from behind
For a moment there,

I seemed almost real,
Not just a dream u had
On a cold lonely night
You wish I was real,

I wish you were blind
That way you would see only me!
Closer and closer
You dream of me, I fall into you…
Two worlds apart

divided by a beating heart.

Tragism de duminica.

“Luc isi aminteste de vorba atribuita lui Clemenceau: “momentul cel mai placut este cand urci scara.”

Pentru el, dimpotriva, fericirea incepe cand totul s-a consumat. Dupa corvoada carnala”
Pascal Bruckner – “Care dintre noi l-a nascocit pe celalalt?”

“… corvoada carnala” – Ai zice – uite! un personaj creat dupa tipare romantice… care viseaza la o dragoste platonica, eterna, insa e destul de realist cat sa accepte necesitatea “corvoadei carnale”. Imi dau seama ca zambesc in timp ce inchid cartea.
Imi place personajul asta.
Imi place tragismul lui
Imi place cum ma sparg in figuri facand echilibristica ieftina pe marginea unui citat sub pretextul unei dupa-amieze de duminica lipsite de chef…

Cheful vine mancand!

“Follow me into the desert

As thirsty as you are

Crack a smile and cut your mouth

And drown in alcohol

‘Cause down below the truth is lying

Beneath the riverbed

So quench yourself and drink the water

That flows below her head

Close your eyes and bow your head

I need a little sympathy

‘Cause fear is strong and love’s for everyone

Who isn’t me

Kill your health and kill yourself

And kill everything you love

And if you live you can fall to pieces

And suffer with my ghost

So follow me into the desert

As desperate as you are

Where the moon is glued to a picture of heaven

And all the little pigs have God

I shot my love today would you cry for me

I lost my head again would you lie for me

I left her in the sand just a burden in my hand

I lost my head again would you cry for me

yeah, would you cry for me”

Chris Cornell - "Burden in my hand"

La infinit pe dreapta!

Serpii isi leapada pielea… eu vreau sa ma scutur de ganduri.

Cate as putea face daca nu ar mai fi auto-cenzura
Care imi omoara pornirile in fase.
Calculez instinctual fiecare gest
De parca as lansa rachete pe orbita.
Voi gravita in jurul tau…satelit ametit…
Vom fi impreuna
Fara a ne ciocni vreodata.

Pana si doua drepte paralele se intalnesc la infinit…

Desert Dream

Pentru ca toti vrem sa fim cititi, desfacuti, intelesi, folositi… si in cele din urma – povestiti, si nu aruncati pur si simplu la cos.
Fiecare vrea sa-si spuna cuiva povestea, sau daca nu cuiva anume… atunci macar s-o stie toata lumea! Deci sa fie povestita! Dar fiecare poveste poate sfarsi in tot atatea feluri cate moduri de a o povesti exista. Caci asa cum un film isi leaga soarta de a regizorului, asa si povestea isi cauta Povestitorul.
Imi astept Povestitorul care sa ma povesteasca… si sunt curioasa daca va iesi o poveste vesela sau una trista… dar asta e tot pentru el sa hotarasca!
Ar iesi o poveste despre o fata cu capul mai mult printre nori, in cautare de fluturi in stomac… care mergea pe sarma fara sa se gandeasca la consecinte… si care era vesnic inconjurata de personaje de basm ce-i colorau viata. Dar intr-o zi, i s-a spus ca e prea mare pentru lumea povestilor… si e timpul sa-si croiasca drum prin VIATA! Nu prea stia ea ce e VIATA asta, si cu ce se mananca... dar isi lua inima-n dinti si ursuletul de plus la subrat, si facu timid primii pasi...
…
Inca imi astept Povestitorul care sa ma povesteasca… oare va iesi o poveste vesela sau una trista…

Nightmare in a sea of tears

- So, tell me your dream…
- Not much to say… I am in a building, looking for something or someone…
- Do u know what you’re looking for?
- No… not really, no.
- …
- ... and there are stairs… many stairs… all kinds… stairs going nowhere… suddenly they stop and they meet other stairs, they become like a complicated net of stairs, of climbing and descending stairs, that lead to nowhere… and I’m stuck in there... so much pressure and my mind is spinning in small circles, smaller and smaller.… spinning faster and faster… till I can not contain a single thought and I’m just spinning like an empty record… with this feeling that I’m trapped with no means to escape… ME.
- This building in witch you are trapped… is your own mind… the stairs are your thoughts… just “walking” around your mind… but going nowhere! you must find what it is you are searching for…. and you’ll find the way out!

Eat the cookie and grow up! Then eat the mushroom and disappear in a sea of tears… but u must learn how to swim first! You must get to the other shore… there is a chance you will find there whatever it is you do not know you’re looking for.

-Will you go to bed now?

- I can't... I don't know how to swim yet...

Bluish sky

Bluish sky… the air is dry
Seems like another day to forget
I was counting my fingers and I bet
Somehow I grew another finger… now I got eight!
My dog was barking at the gate
The old man says – “it’s fate!”
then dies.
Now what am I supposed to do?
I got no money left to put him in the ground.
Just look around… old memories and dust
…
The dog is howling … how many days have passed?
No birds in sight
The smell has killed’em all… too bad!
Hey, look! another finger...

...

I must have gone mad.

Das Glassperlenspiel

"Omul e o fiinta ciudata, putina incredere poti avea in el..."
Hermann Hesse - Jocul cu margelele de sticla http://www.glassbeadgame.com/
Prima data cand am citit asta mi-am zis - da, si? ce mare noutate imi spui?, dar chestia e ca Omul de care se vorbeste aici, este in primul rand persoana mea proprie si personala... cum ar veni - eu nu pot avea incredere in mine, nici pan' la coltu' strazii...

Niciodata

... il privea cu sete, nu-si putea dezlipi ochii de pe chipul lui, ar fi vrut sa-si puna buzele fierbinti peste gura aceea mirata si sa-i soarba tot aerul din plamani, abia daca i-ar fi lasat ragaz sa respire.
Gandurile se zbateau sa iasa la suprafata, sa se faca rostite, sa se materializeze... acum i se oglindeau in priviri, si ea stia asta...
El se fastacise, nu mai era asa sigur de glumele lui.
Ea insa, era in continuare calma, in ciuda focului din priviri, pentru ca stia ceva in plus fata de el, stia ca niciodata nu vor fi impreuna in acea camera de hotel.
El inca mai spera...
Ea surase... si isi chema gandurile inapoi.

The final print.

Snakes 1969 woodcut - by MC Escher (1898 - 1972)

and the sketches for it ...

”Tell us, master, what is art?”
“Do you want the philosopher’s answer? Or are you seeking the opinion of those wealthy folk who decorate their rooms with my pictures? Or again, do you want to know what the bleating herd think of it, as they praise or denigrate my work in speech or written word?”
“No, master – what is your own answer?”
After a few moments Apollonius declared, “If I see, or hear, or feel anything that another man has done or made, if in this track that he has left I can perceive a person, his understanding, his desires, his longings, his struggles – that, to me, is art.”

I.Gall., Theories of Art.