vineri, 27 februarie 2009

predestinati sau pre-conditionati?

In general nu am superstitii, dar uneori dupa o zi de tot… plansul, daca ma uit in calendar si mai vad si marti 13, vad negru inaintea ochilor si imi spun “pai se putea altfel?!” si o iau ca pe ceva inevitabil, si uite asa imi vine mai usor sa trec peste necaz.

Acum imi vine in minte scena din matrix, cand Oracolul ii prezice lui Neo ca va sparge vaza si apoi ii spune, amuzata foarte: “da, dar intrebarea … este: ai mai fi spart-o, daca nu ti-as fi zis?” aicea e!
Pana la urma, suntem predestinati sau pre-conditionati sa facem lucrurile pe care le facem?
Gata ca azi e zi scurta si prea multa filozofie cade greu la stomach :P

"Cautand in aer prada,
O pisica trece strada
Si e neagra, vai de noi,
Chiar si veacul se opreste
Si privind-o, se gandeste
Cum s-o stearga inapoi!

Ca un om fara de minte,
Numai eu merg inainte.
Toti imi striga, esti nebun ?
Dar de ce imi este draga
Si iubesc pisica neagra,
Asta n-am cum sa le-o spun.

Nu te speria, iubito,
Chiar de spune lumea-ntreaga
C-ai avea pe inserate
Ochii de pisica neagra,
Daca tu provoci dezastre,
Doar dezastrul meu sa fii,
Taie-mi calea viata toata,
Si de zece ori pe zi."

marți, 24 februarie 2009

Lasitate

“…n-am simtit niciodata nevoia sa pun multe intrebari
Fiecare intrebare putea sa doara sau, mai bine zis,
Sa provoace un raspuns pe care as fi preferat sa nu-l aud.
Nu e nevoie sa stim tot.
Stim deja prea mult.”
“Istoria calvitiei mele”… Arnon Grunberg

Dap – motivul pentru care am ramas cu atatea intrebari fara raspuns, intrebari care au devenit retorice, este lasitatea! Am ales, decat sa pun o intrebare incomoda, al carei raspuns era posibil sa ma raneasca, sa imi raspund singura… si sa ajung in acest mod simplu si total gresit, la concluzii departe de adevar… sau sa raman cu ele ne-raspunse, haituita de dileme si semne de intrebare.

Dar mai rau decat raspunsuri gresite sau false dileme, sunt intrebarile la care nu capeti raspuns, nici atunci cand ele sunt repetate.
Tacerea este un raspuns in sine… dar este cel mai rece si este raspunsul care te arunca in nesiguranta si te face sa te gandesti la cele mai negre scenarii, dar nici nu te lasa sa mori – ci te tine atarnat de un fir de speranta… tortura!

Si atunci ce aleg? Adevarul verde-n fata, oricat de crud? O tacere inconfortabila care sa-mi macine linistea? Sa ingrop intrebarea si sa raman cu nedumerirea… pana la adanci nelamuriri, sau sa-mi omor speranta cu ajutorul unui raspuns care poate nu e cel adevarat, dar macar e al meu, si reprezinta resemnarea mea in fata infinitului de raspunsuri posibile.
Se pare ca am ales. Astept sa vina cineva care sa-mi arate ca am gresit…

vineri, 20 februarie 2009

Morning love

So spell it
Say it loud,
For the whole world to hear it
Why be ashamed of it?
Again your heart fell in a trap.
Once more, time fail to stop…
Strangest gap
So you want this to last?
All these spells you cast
You know it’s not real,
But who can tell what real is?
As long as you feel it
In your soul, like a breeze
Happiness in a coffee spoon… ;)
Keep it warm…
it’ll last at least till noon!

joi, 19 februarie 2009

2 in una



Am crezut ca nu mai gasesc pe cineva ca tine. Ca nu mai e nimeni ca mine. Ca sunt singura pe lume. Ca nu ma stie nimeni pe nume. Si altele de genu' asta.
Si cum credeam io toate astea… m-am ciocnit intamplator de tine si de lumea ta. Sau nu intamplator?! Sau tu te-ai ciocnit de lumea mea?! Sau asa…
Dar lumea mea nu exista pentru ca nimeni nu stia de ea… nu o vedea… nici macar...
Doar tu? Stiu de ce. Pentru ca de fapt… TU erai lumea mea. Ua! O lume intr-un univers de poveste… si eram asa… ultimii de felul nostru. Pentru ca cealalta lume zicea ca avem un fel aparte. Candva, jur c'am sa pun totul intr-o carte. Acum stai pe-o parte si lasa-ma sa stau langa tine… E tare bine! … Auzi valurile?

luni, 16 februarie 2009

"Cine-a luat curentu'? Matza cu patentu'!"

Azi la firma a murit curentu'. Cam vreo ora a durat cata-clisma.
Ne invarteam ca orbetii de colo colo, dezorientati... dependenti de net, de mess, de oglinda virtuala cu diagonala de 17 inch, aproape ca nu mai stiam sa relationam asa la fiinta goala.

Si totusi... am ridicat privirile din monitoarele indoliate, si ne-am descoperit dezarmati... dez-virtualizati... si am dat-o pe bancuri!

Bine ca n-a durat mult. :))

sâmbătă, 14 februarie 2009

Cezanne, Paul

Am visat ca mi-am gasit un loc de casa, acolo sus in stanga… pe dealul ala inverzit, dincolo de cimitir. Imi facusem asa socoteala ca de acolo pot admira in voie toata privelistea portocalie, aerul e mai curat si vine si un iz de ocean de dupa culme… uneori cand e liniste si nu bate vantul se aud chiar si valurile frematand… iar atunci cand bate, copacii spun povesti de demult…

Am visat ca erai si tu cu mine, si depanam povesti la gura sobei, in serile lungi de iarna, si imi spuneai o poveste despre o casutza singuratica, cu ferestre larg deschise...
Era cald si bine… si in visul meu se facea ca adormeam, mereu inainte de sfarsitul povestii… asa ca nu stiu sigur cum se termina.
Sau poate ca nu se termina niciodata… e doar o poveste fara de sfarsit… asa ca viata!

joi, 12 februarie 2009

Ashes to ashes...


Ashes to ashes, dust to dust
He feels all alone
She’s broken his trust
Her heart turned to stone
His faith turned to ash
What’s worth in this world
One’s soul to run cold?
“Hope never dies”
He heard people say…
And the heart never lies
But the games people play…
So ashes to ashes
And dust to dust
His head in the ground
His dreams in the trash
The present is tough
The future seems harsh
But as long as tomorrow
Is always ahead
He’ll carry his sorrow
Each night… to his bed.

miercuri, 11 februarie 2009

"Sapte dintr-o lovitura!"

Senzatia de calm aducator de furtuna. Grijile precum norii intunecati se abat deasupra lumilor mele… incerc sa ma apar ca de muste de toate gandurile marunte care nu-mi dau pace.
Si pe urma vine cate un om care imi zice ca depinde numai de mine cum aleg sa abordez problema, care nici macar o veritabila problema nu e, ca depinde tot de mine cum o vad – si cum aleg sa fac fata situatiei.
Deci avem o “situatie”… aha.
Imi plac oamenii astia, ii admir pe bune. Cum stiu ei sa faca sa para armasaru’ tantar!!!
Armasaru’ altora. Ca armasaru’ lor… e de fapt elefant!
Lasati-ma pe mine cu mustele mele… ca o scot eu la capat! Stiti povestea aia… cu croitorasu’ cel viteaz? “Sapte dintr-o lovitura!”. Si io la fel :)
http://andilandi.ro/mambo/images/stories/pdf/croitorasul_cel_viteaz.pdf

duminică, 8 februarie 2009

Last kiss

Pentru ca cineva a pus o intrebare pe un blog despre cum cred omii ca e dupa moarte.

Where, oh where, can my baby be? the lord took her away from /Me. shes gone to heaven, so Ive got to be good. so I can see my baby when i/Leave this world./We were out on a date in my daddys car. we hadnt driven very far. there in/The road, straight ahead. a car was stalled, the engine was dead./I couldnt stop, so I swerved to the right. Ill never forget the sound that/Night. the screamin tires, the bustin glass. the painful scream that I heard/Last./Oh where, oh where, can my baby be? the lord took her away from me. shes gone/To heaven, so Ive got to be good. so I can see my baby when I leave this world./When I woke up the rain was pourin down. there were people standin all around./Something warm flowing through my eyes. but somehow I found my baby that night./I lifted her head, she looked at me and said. hold me darling, just a little/While. I held her close, I kissed her our last kiss. I found the love that i/Knew I had missed./Well now shes gone. even though I hold her tight. I lost my love, my life,/That night./Oh where, oh where, can my baby be? the lord took her away from me. shes gone/To heaven, so Ive got to be good. so I can see my baby when I leave this/World.

sâmbătă, 7 februarie 2009

cuz she was given to fly...

Sleepy head...
Sometimes she wishes she was dead.

Or that she was a bird instead
So she could fly, high in the sky…
To be seen by no eye
To be touched by no man

Only his hand would dare to reach
And stretch through the clouds
There…
She hides behind the sun

But she was found by the man with a gun
He put a bullet in her heart
He never cared she tried so hard
To be a bird.

Sometimes is seen
An empty hand stretched high in the sky
He never knew why
She never came again.

vineri, 6 februarie 2009

...and a round of applause for me, please!

Look at that, people:

Helping Hand Award - Because you rock.
received from JC
http://lyricsandmaladies.blogspot.com/

I've just received an award... and it looks a lot like a red button LOL!
( related to my EVERLAST post. - you see... that dunknowhat which sometimes happens and turns it all around - well it did! :))

and for this:

“Receiving the Emblem from a seasoned blogger is a testimony to you that you're on the right track! That your voice is being heard. And there are those out here in the blogsphere that recognize your potential even if you don't. "...
i have to say THANK YOU, Joaquin !
"it's an honour and a responsibility ..." bla bla - but i'm a selfish brat, so i'll keep it for myself,
hope no one will be upset that i didn't give it forward.
Now let me play with my red button-award.
btw - what happens if i push it?...

joi, 5 februarie 2009

EVERLAST


“I think I'm gonna die today
Everyone who hurt me's gonna pay”

Dati incoa' butonul rosu, ca il apas eu
cine ramane ultimul ( tot eu )
stinge si lumina, si ne ducem cu totii la culcare…
1000 de ani pace!
----------
Am unele zile in care mai ca ma bate gandu’
sa-i iert pe toti de pacate
Si sa dau verdictul final pentru rasa umana:
EXPERIMENT RATAT !

Zile din alea cand lumea parca ti-e impotriva.
Si tu incerci sa te pisi impotriva vantului...
Cam pe'acolo.
Si apoi se intampla un nustiuce :)
si imi dau seama ca n-am inteles nimik.

Si o iau de la capat. Inca mai pot…
Asta e bine.

io tot nu pricep!

cimpanzeul din stanga sunt io incercand sa imi dau seama,
o data pentru totdeauna,
ce placere gasesc oamenii in ale fumatului?!
nu, serios vorbind... ce dracu' poa' sa-ti placa la treaba asta?
recunosc, am incercat si eu sa intru in casta fumatorilor
m-a lovit sindromu' printr-a IX-a G ...
"nevoia de apartenenta la gasca" se numea.
am descoperit rapid ca tin mai mult la hainele mele
si la mirosul meu de parfum naturelle, decat la gasca!
deci prima incercare s-a soldat cu un "esec".
in facultate am avut alte preocupari,
apoi am inceput serviciul :)))
receptioner la hotel ( nici o legatura cu facultatea terminata )
-hence- a doua tentativa...
la asta am renuntat la "rugamintile" celor
obligati sa ma priveasca trecand prin supliciul fumatului.
am fost complimentata "anti-talent" in ale fumatului.
dar eu am incercat sa-mi placa! pe bune!
insa pur si simplu nu-mi dau seama ce-am pierdut!
pe cuvant de nefumator.