vineri, 27 februarie 2009
predestinati sau pre-conditionati?
Acum imi vine in minte scena din matrix, cand Oracolul ii prezice lui Neo ca va sparge vaza si apoi ii spune, amuzata foarte: “da, dar intrebarea … este: ai mai fi spart-o, daca nu ti-as fi zis?” aicea e!
Pana la urma, suntem predestinati sau pre-conditionati sa facem lucrurile pe care le facem?
Gata ca azi e zi scurta si prea multa filozofie cade greu la stomach :P
"Cautand in aer prada,
O pisica trece strada
Si e neagra, vai de noi,
Chiar si veacul se opreste
Si privind-o, se gandeste
Cum s-o stearga inapoi!
Ca un om fara de minte,
Numai eu merg inainte.
Toti imi striga, esti nebun ?
Dar de ce imi este draga
Si iubesc pisica neagra,
Asta n-am cum sa le-o spun.
Nu te speria, iubito,
Chiar de spune lumea-ntreaga
C-ai avea pe inserate
Ochii de pisica neagra,
Daca tu provoci dezastre,
Doar dezastrul meu sa fii,
Taie-mi calea viata toata,
Si de zece ori pe zi."
marți, 24 februarie 2009
Lasitate
Fiecare intrebare putea sa doara sau, mai bine zis,
Sa provoace un raspuns pe care as fi preferat sa nu-l aud.
Nu e nevoie sa stim tot.
Stim deja prea mult.”
“Istoria calvitiei mele”… Arnon Grunberg
Dap – motivul pentru care am ramas cu atatea intrebari fara raspuns, intrebari care au devenit retorice, este lasitatea! Am ales, decat sa pun o intrebare incomoda, al carei raspuns era posibil sa ma raneasca, sa imi raspund singura… si sa ajung in acest mod simplu si total gresit, la concluzii departe de adevar… sau sa raman cu ele ne-raspunse, haituita de dileme si semne de intrebare.
Dar mai rau decat raspunsuri gresite sau false dileme, sunt intrebarile la care nu capeti raspuns, nici atunci cand ele sunt repetate.
Tacerea este un raspuns in sine… dar este cel mai rece si este raspunsul care te arunca in nesiguranta si te face sa te gandesti la cele mai negre scenarii, dar nici nu te lasa sa mori – ci te tine atarnat de un fir de speranta… tortura!
Si atunci ce aleg? Adevarul verde-n fata, oricat de crud? O tacere inconfortabila care sa-mi macine linistea? Sa ingrop intrebarea si sa raman cu nedumerirea… pana la adanci nelamuriri, sau sa-mi omor speranta cu ajutorul unui raspuns care poate nu e cel adevarat, dar macar e al meu, si reprezinta resemnarea mea in fata infinitului de raspunsuri posibile.
Se pare ca am ales. Astept sa vina cineva care sa-mi arate ca am gresit…
vineri, 20 februarie 2009
Morning love
Say it loud,
For the whole world to hear it
Why be ashamed of it?
Again your heart fell in a trap.
Once more, time fail to stop…
Strangest gap
So you want this to last?
All these spells you cast
You know it’s not real,
But who can tell what real is?
As long as you feel it
In your soul, like a breeze
Happiness in a coffee spoon… ;)
Keep it warm…
it’ll last at least till noon!
joi, 19 februarie 2009
2 in una
Am crezut ca nu mai gasesc pe cineva ca tine. Ca nu mai e nimeni ca mine. Ca sunt singura pe lume. Ca nu ma stie nimeni pe nume. Si altele de genu' asta.
Si cum credeam io toate astea… m-am ciocnit intamplator de tine si de lumea ta. Sau nu intamplator?! Sau tu te-ai ciocnit de lumea mea?! Sau asa…
Dar lumea mea nu exista pentru ca nimeni nu stia de ea… nu o vedea… nici macar...
Doar tu? Stiu de ce. Pentru ca de fapt… TU erai lumea mea. Ua! O lume intr-un univers de poveste… si eram asa… ultimii de felul nostru. Pentru ca cealalta lume zicea ca avem un fel aparte. Candva, jur c'am sa pun totul intr-o carte. Acum stai pe-o parte si lasa-ma sa stau langa tine… E tare bine! … Auzi valurile?
luni, 16 februarie 2009
"Cine-a luat curentu'? Matza cu patentu'!"
Ne invarteam ca orbetii de colo colo, dezorientati... dependenti de net, de mess, de oglinda virtuala cu diagonala de 17 inch, aproape ca nu mai stiam sa relationam asa la fiinta goala.
Si totusi... am ridicat privirile din monitoarele indoliate, si ne-am descoperit dezarmati... dez-virtualizati... si am dat-o pe bancuri!
Bine ca n-a durat mult. :))
sâmbătă, 14 februarie 2009
Cezanne, Paul
Am visat ca erai si tu cu mine, si depanam povesti la gura sobei, in serile lungi de iarna, si imi spuneai o poveste despre o casutza singuratica, cu ferestre larg deschise...
Sau poate ca nu se termina niciodata… e doar o poveste fara de sfarsit… asa ca viata!
joi, 12 februarie 2009
Ashes to ashes...
He feels all alone
She’s broken his trust
Her heart turned to stone
His faith turned to ash
What’s worth in this world
One’s soul to run cold?
“Hope never dies”
He heard people say…
And the heart never lies
But the games people play…
So ashes to ashes
And dust to dust
His head in the ground
His dreams in the trash
The present is tough
The future seems harsh
But as long as tomorrow
Is always ahead
He’ll carry his sorrow
Each night… to his bed.
miercuri, 11 februarie 2009
"Sapte dintr-o lovitura!"
Si pe urma vine cate un om care imi zice ca depinde numai de mine cum aleg sa abordez problema, care nici macar o veritabila problema nu e, ca depinde tot de mine cum o vad – si cum aleg sa fac fata situatiei.
Deci avem o “situatie”… aha.
Imi plac oamenii astia, ii admir pe bune. Cum stiu ei sa faca sa para armasaru’ tantar!!!
Armasaru’ altora. Ca armasaru’ lor… e de fapt elefant!
Lasati-ma pe mine cu mustele mele… ca o scot eu la capat! Stiti povestea aia… cu croitorasu’ cel viteaz? “Sapte dintr-o lovitura!”. Si io la fel :)
http://andilandi.ro/mambo/images/stories/pdf/croitorasul_cel_viteaz.pdf
duminică, 8 februarie 2009
Last kiss
Pentru ca cineva a pus o intrebare pe un blog despre cum cred omii ca e dupa moarte.
Where, oh where, can my baby be? the lord took her away from /Me. shes gone to heaven, so Ive got to be good. so I can see my baby when i/Leave this world./We were out on a date in my daddys car. we hadnt driven very far. there in/The road, straight ahead. a car was stalled, the engine was dead./I couldnt stop, so I swerved to the right. Ill never forget the sound that/Night. the screamin tires, the bustin glass. the painful scream that I heard/Last./Oh where, oh where, can my baby be? the lord took her away from me. shes gone/To heaven, so Ive got to be good. so I can see my baby when I leave this world./When I woke up the rain was pourin down. there were people standin all around./Something warm flowing through my eyes. but somehow I found my baby that night./I lifted her head, she looked at me and said. hold me darling, just a little/While. I held her close, I kissed her our last kiss. I found the love that i/Knew I had missed./Well now shes gone. even though I hold her tight. I lost my love, my life,/That night./Oh where, oh where, can my baby be? the lord took her away from me. shes gone/To heaven, so Ive got to be good. so I can see my baby when I leave this/World.
sâmbătă, 7 februarie 2009
cuz she was given to fly...
Sometimes she wishes she was dead.
Or that she was a bird instead
So she could fly, high in the sky…
To be seen by no eye
To be touched by no man
Only his hand would dare to reach
And stretch through the clouds
There…
She hides behind the sun
But she was found by the man with a gun
He put a bullet in her heart
He never cared she tried so hard
To be a bird.
Sometimes is seen
An empty hand stretched high in the sky
He never knew why
She never came again.
vineri, 6 februarie 2009
...and a round of applause for me, please!
Helping Hand Award - Because you rock.
received from JC
http://lyricsandmaladies.blogspot.com/
I've just received an award... and it looks a lot like a red button LOL!
( related to my EVERLAST post. - you see... that dunknowhat which sometimes happens and turns it all around - well it did! :))
and for this:
joi, 5 februarie 2009
EVERLAST
Dati incoa' butonul rosu, ca il apas eu
cine ramane ultimul ( tot eu )
stinge si lumina, si ne ducem cu totii la culcare…
1000 de ani pace!
----------
Am unele zile in care mai ca ma bate gandu’
sa-i iert pe toti de pacate
Si sa dau verdictul final pentru rasa umana:
EXPERIMENT RATAT !
si imi dau seama ca n-am inteles nimik.
Si o iau de la capat. Inca mai pot…
Asta e bine.