joi, 30 decembrie 2010

Crema de zahar ars...

In casa miroase innebunitor a crema de zahar ars, si se aude trosnind zaharul, se sparge crusta de zahar ars pe fundul cratitei... :) E o senzatie de bine, de acasa, de copilarie, de bunici si dragoste.
Anul asta nu mai facem turta Sfantului Vasile, in care ascundeam un ban de argint doar ca sa vedem cine il gaseste in felia lui. Era obiceiul invatat de la bunicu'. Anul asta obiceiul a murit odata cu el. Anul asta mama a decis sa facem crema de zahar ars...

Schimbarea e buna. Schimbarea ne ajuta sa mergem mai departe.

duminică, 26 decembrie 2010

sâmbătă, 25 decembrie 2010

din pom in pom!

"Afara ninge linistit,
In casa arde focul,
Iar noi, pe langa mama stand,
De mult uitaram jocul!"

vineri, 24 decembrie 2010

Craciun frumos si luminos!





Asta-i pomul de acum un an...
ca la cel de anul asta
inca "lucrez" :)))
Nicio grija, pana vine Moshu' il da fata gata!

Ho ho ho...

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Secretul fericirii :)


"Daca n-ai gasit nimic pentru care merita sa traiesti, trebuie sa gasesti macar ceva pentru care merita sa mori."

Istoria calvitiei mele


joi, 16 decembrie 2010

Momentul meu de fericire...

... tine cam 30 de minute, si ma refer acum la drumul spre casa. Am observat ca cea mai mare fericire e atunci cand ma gandesc si anticipez lucruri care imi plac, decat cand efectiv le traiesc. Asta pentru ca intotdeauna in mintea mea ele se petrec putin altfel si sunt mai frumoase decat in realitate. Asa ca mai nou prefer sa nu imi mai creez asteptari... ci doar sa traiesc lucrurile asa cum vin, la adevarata lor valoare - poate sa incerc sa scot mai mult din ele, fara sa fie nevoie sa le visez in culori inainte...

vineri, 10 decembrie 2010

Complicatii periculoase...

"-Mai trebuie sa scoti si pantofii, a spus Andrea.
-Nu pot sa-i pastrez? a intrebat Pavel.
-Nu, a spus Andrea, imi place mai mult daca-i scoti.
Pavel purta mereu pantofi ale caror sireturi nu se mai terminau. Nu-i placeau cizmele cu fermoar.
Ne-am uitat cum Pavel se lupta cu pantofii si cum Andrea, in cele din urma, i-a sarit in ajutor tragand ca apucata de sireturi. Noi nu i-am ajutat. Probabil ca ar fi fost si nepotrivit. Era treaba lor daca scoteau sau nu scoteau pantofii.
- Sunt legate cu nod, am spus eu in clipa in care situatia incepuse sa devina de-a dreptul penibila. M-am dus la birou si i-am adus o foarfeca lui Pavel, care a taiat sireturile cu ea. Apoi m-am intors la Milena si am inceput sa ma deschei la camasa. Bun, atingerea putea sa fie interzisa, dar nuditatea incepuse treptat sa-mi para indispensabila."

Istoria calvitiei mele - Arnon Grunberg

Se pare ca multi dintre noi avem cate o problema, ori mai multe cu vietile noastre. Solutia s-ar putea f bine sa stea in simplificarea lucrurilor!

SS: eu as lega citatul asta cu nevoia de a simplifica lucrurile
SS: sau cea de lucruri simple
SS: care reprezinta pan' la urma cheia fericirii...
SS: ceva de genu'

He may be on to smth! ;) "Nu spun cine, persoana importanta!" :)))
Si cu toate astea, asa ne pricepem de minune sa ne complicam...

vineri, 3 decembrie 2010

Am nevoie de povesti!

Uneori uit... ca am nevoie de povesti. Dar de fiecare data cand incepe sa ninga, imi amintesc cata nevoie am de ele! Si cand nu le am pe ale mele... le caut pe ale altora...
"A fost odata un barbat... si o femeie il iubea!" - asta a fost povestea mea o vreme. Apoi am dat peste tine si m-am indragostit de povestea ta :) "A fost odata o fata, si un baiat care o iubea..."
E atat de usor sa traiesti intr-o poveste! I should know that! Mi-au trebuit 8 ani sa ma trezesc... si mi-a placut sa ma trezesc in povestea ta. M-am infiltrat ca un spiridus si am tras cu ochiul ascunsa dupa o pagina de blog... al tau! Poate nu am jucat corect, poate m-am implicat prea mult, poate nu trebuia sa intervin in firul povestii tale... dar am facut-o! Si nu imi pare rau de loc (si nici de timp :P).
Povestea mea s-a terminat... sau poate nu. E doar 3 la 1.